Par Anto LUCIANI
"U NOME PIÙ CARU" A Petru Rocca
Datemi un libru, chi u so' caru nome
citi una volta sola, e un la mi dite,
e u truveraghiu tra la selva foltra
di e parolle e di e rime, e tra le spine
selvatiche di i numeri incirliti
cum'e sépali ostili, e tra i pulloni
d'una barbara lingua scunnisciuta.
Datemi un libru, e le miè mani céche,
cu' e so' dite disciôlte a l'aventura,
truveranu la pagina più bella
senza chi un segnu amicu la distingua.
Cum'e ghiumente da la sete dome,
custi si firmeranu, scosse appena
da u dolce tremu di lu desideriu,
a u pozzu d'ombra duve anc'ôgghie dorme
l'onda chi sola mi pô dà la vita.
E cumu pô la selva più prufonda,
e a macchia ingiuriosa, e a capilléra
bastarda di e lamàgghie insanguinate
piattà la Sposa a u sposu pelegrinu
ch'insaziatu a seguita in ogni locu?
Ancu in infernu la ritruverebbe,
ancu offesa da i mali e sfigurata
da i patimenti d'una prigiunia
Chi disonora l'omu e a so' natura!
0 dolce nome, ô casta fonte, o Donna
di u purissimu amore di a mio mente,
a to' presenza un m'abbandona mai.
Ancu s'ella é mutivu d'aspra pena,
un'estrema speranza m'accumpagna
e mi sustene per l'esiliu amaru.
Quandu serà ch'eo vegga la to' fronte
e e to' tempie sfrisgiate da le spine
di u caracutu ch'ôgghie t'incurona,
ornate da un arditu dïadema
di leccia muntagnôla e legnudoru?
0 Patria, o Sposa mistîca, in tamanta
bassura avemu pientu e spasimatu
chi a salvazione un po mancà. Per ?séculi,
fin ch'ellu durerà lu sacrifiziu
d'una razza custante d'omi veri
o Côrsica ha da splende lu to' nome.Venezia, 30 7 1944
Da " E mio lune".
[Les Unes] [La Une de MARS 2002] [Sommaire UC]